Why 2009 will kick ass
Pentru ca, in 2009, vor aparea noi filme de urmatorii:
Quentin Tarantino, Terry Gilliam, The Coen Brothers, Lars Von Trier, Darren Aronofsky, Guy Ritchie, Wes Craven, Jean-Pierre Jeunet, A.G. Inarritu, Zack Snyder, Paul Greengrass, Spike Jonze, Alex Proyas, Tom Tykwer, Tony Kaye, Neil Marshall, George A. Romero, Jennifer Lynch, John Carpenter, Richard Linklater, Lukas Moodysson, Todd Solondz, Dagur Kari, Park-Chan Wook, Gaspar Noe, Alejandro Amenabar, Fatih Akin, Michael Haneke, Jim Jarmusch, James Cameron.
Daca nu-i cunoasteti pe multi dintre ei, inseamna ca ati trait dupa o stinca toti acesti ani si ar trebui sa ramineti acolo. Daca da, probabil sinteti la fel de nerabdatori ca si mine. Nu cred ca a mai fost vreun an in care atitia regizori mari/uriasi/cult sa isi lanseze noile filme.
Acesta este top ten-ul meu de Most Anticipated Movies of 2009:
10. Jean-Pierre Jeunet – “Micmacs a tire-larigot”
La 5 ani dupa A Very Long Engagement, Jeunet revine cu un thriller / comedie neagra ce aminteste mai mult de Delicatessen decit de ultimele sale 2 filme (AVLE si Amelie).
9. Lukas Moodysson – “Mammoth”
Inca de la Lilja 4-Ever, Moodysson e pe lista mea de regizori favoriti, si, desi spunea la un moment dat ca va face filme cit mai dificile, acesta pare ceva mai accesibil, dar nu neaparat mai slab. Premiera e in februarie la Berlin.
8. Zack Snyder – “Watchmen”
Chiar daca filmele sale sint departe de a fi capodopere, stilul vizual al lui Snyder m-a fascinat de la inceput. Watchmen arata bestial.
7. Guy Ritchie – “Sherlock Holmes”
Guy Ritchie regizor. Robert Downey Jr in rolul lui Sherlock Holmes. What more do you need?
6. Terry Gilliam – “The Imaginarium of Dr. Parnassus”
Orice film al lui Gilliam e un eveniment si, foarte probabil, o noua capodopera. Acesta nu va face exceptie. Singurul regret e ca e ultimul film al lui Ledger, si, probabil, se va discuta mai mult despre asta decit despre filmul in sine.
5. Todd Solondz – “Forgiveness”
Unul dintre cei mai ciudati regizori americani independenti, probabil mai ciudat chiar decit filmele sale (and trust me, that’s not easy). Forgiveness nu va face exceptie. Inca nu se stie daca va fi gata sa iasa in 2009, sau va fi aminat pentru 2010.
4. James Cameron – “Avatar”
Yes, I hated Titanic and all the bullshit hype around it. Cameron ramine insa un regizor de urmarit, si, cind revine dupa multi ani cu un proiect SF de mare buget ce va fi, pe deasupra, 3D, n-ai cum sa nu fii nerabdator.
3. Quentin Tarantino – “Inglourious Basterds”
Cind ai un regizor care si cind vrea sa faca un film prost (Death Proof) ii iese bine, nu poti sa nu fii incintat de ideea unui nou film, ce, probabil, va redefini un nou gen – cel al filmelor de razboi.
2. Lars Von Trier – “Antichrist”
Faptul ca Von Trier este un geniu nu mai e o noutate. Inca de la filmele sale de pe vremea Dogmei, fiecare proiect al sau este o noua capodopera. Dupa Manderlay, Von Trier a suferit o puternica depresie, si declara ca se retrage. Acum, s-a facut bine, si revine cu un proiect de senzatie, complet diferit de ceea ce a facut in ultima vreme: un horror ce se anunta extrem de spooky si de original.
… and now… *drumroll*…. my most anticipated movie of 2009 is…
1. Gaspar Noe – “Enter the Void”
Inca din 2002, dupa Irreversible, astept cu nerabdare un nou film de Noe, un regizor devenit cult dupa doar doua filme, ambele insa mai mult decit twisted, originale si controversate. Acum, dupa 7 ani, a sosit momentul. Iar noul sau proiect este, well, mouth watering. Povestea pare prea buna pentru a fi adevarat, iar nivelul de anticipatie in rindul tuturor celor fascinati de filmele mai artsy & twisted este urias. Asta e sinopsisul: “Oscar and his sister Linda are recent arrivals in Tokyo. Oscar sells drugs for a living, and Linda works as a nightclub stripper. One night, Oscar goes to a bar to make a deal, but he is accidentally shot. As Oscar lies dying, his perception grows distorted. Past, present and future merge in a hallucinatory maelstrom. Shot from start to finish from the subjective point of view or mental perspective of its leading character, ENTER THE VOID is a hallucinatory film, a melodrama of altered states of consciousness“.
Say Yes to Zack & Miri
Kevin Smith & Judd Apatow did it again. Maestrii comediilor obscene cu un twist romantic nu s-au abatut deloc de la reteta, si, chiar daca Apatow nu a contribuit direct la Zack & Miri Make a Porno, influenta sa este inconfundabila. Anyway, the bottom line is this: daca nu va deranjeaza limbajul obscen si glumele deocheate, si nu va deranjeaza nici subplotul romantic complet ratat, va veti distra de minune.
Citisem mai demult faptul ca, in medie, intr-o comedie, mai putin de 40% din poante reusesc. Adica ii fac sa rida pe cei interesati de comedia respectiva (si stilul ei de umor). Si mai citisem ca daca un regizor ajunge la bariera de 50% poante reusite, poate fi multumit. Nu cred ca gresesc daca afirm ca in primele trei sferturi din Zack & Miri, Kevin Smith trece cu mult de acest prag. Poantele, majoritatea de limbaj, vin una dupa alta si functioneaza aproape toate (bineinteles, cunoasterea limbii engleze este obligatorie, pentru ca multe din ele se pierd in traducere). Doar finalul mai scade putin din impresia generala, romantismul dintre Rogen si Banks parind complet fals iar asa-zisa “chimie” dintre ei inexistenta.
Azi am vazut o alta comedie, insa complet diferita. Yes Man are momente cind e un film foarte prost. Personajele se comporta ciudat, mai ales cele secundare, ce par permanent doar niste caricaturi menite sa duca plotul in directia dorita de scenarist. Carrey are din nou momente de strambaturi, ceea ce nu ajuta deloc. Spre deosebire de Zack & Miri, majoritatea incercarilor de gaguri esueaza. Filmul nu e deloc amuzant.
Insa nu e atit de rau pe cit ar putea parea din paragraful anterior. Desi promovat intens ca o comedie, ceea ce functioneaza la Yes Man si il face un film decent este partea sa romantica. Iar la asta contribuie mult Zooey Deschanel, adorabila ca de obicei. Scenele dintre ea si Carrey nu sint deloc rele – sau, ca sa reformulez, par chiar reusite, in comparatie cu momentele pseudo-comice in care Carrey este de unul singur.
All in all, puteti spune un DA hotarit lui Zack & Miri, insa nu neaparat si lui Yes Man.
Twilight with bunnies :)
In caz ca ati ratat Twilight, va recomand filmuletul de aici. In 30 de secunde puteti vedea tot ceea ce se intimpla in film. Evitati astfel dezamagirea, plictiseala si hoardele de liceeni.
When is a vampire not a vampire?
When it goes out in daylight, sees itself in a mirror, doesn’t drink human blood, and still manages to suck.
Citatul ii apartine cronicarului american Pete Vonder Haar, insa descrie perfect principala problema a uneia din cele mai over-rated povesti scrise vreodata. N-am citit cartea Twilight, dar nici nu o voi face, dupa ce am vazut filmul. Vampirii nu sint vampiri, filmul e lent, sec si previzibil, dialogurile sint absolut infioratoare, singe nu exista deloc, tensiune nici atit, iar personajele sint prea slab conturate sa poti ajunge sa tii la ele. Am zis de dialogurile groaznice? Cred ca da.
Twilight este ca o telenovela pentru copii. Cu vampiri.
Cei interesati de povesti de dragoste sau prietenie intre vampiri si muritori au doua optiuni infinit mai bune decit plictiseala numita Twilight:
– filmul suedez Let the Right One In
– serialul HBO True Blood.
Lost is back!
Azi-noapte au fost primele 2 episoade din sezonul 5. Ambele au fost bestiale.
74%
Previziunile mele de ieri privind nominalizarile la Oscar s-au adeverit in proportie de 74% (32 corecte din 43 :D). Nu ma asteptam ca The Reader sa fie nominalizat nici la film, nici la scenariu, in dauna lui The Dark Knight, si nici ca un film foarte mic precum Frozen River sa primeasca 2 nominalizari atat de importante. Astea, precum si absenta lui Waltz With Bashir de la Best Animated Film, au fost singurele mari surprize. Ma bucur mult pentru Fincher si Boyle, si pentru Hathaway, Amy Adams si Jolie. (lista nominalizarilor o gasiti aici)
My Oscar predictions
Miine se anunta nominalizarile la Oscar. In lipsa de altceva mai bun de facut, am incercat sa le intuiesc pe cele de la categoriile mai importante. Lista previziunilor mele o gasiti aici. O sa le tin pumnii stransi lui Fincher, Nolan si Boyle, precum si Angelinei. Multe categorii mi se par foarte strinse. In clipa asta, cred ca singurul castigator absolut sigur e Heath Ledger.
Our world is ending
Holy fuckin shit, this looks awesome. (by the way, piesa din trailer se numeste Welcome Home, si e de la Coheed & Cambria. Clipul aici)
Showtime rocks!
Nu cred ca mai e nicio indoiala pentru nimeni. Cind vine vorba de seriale, Showtime rocks. Ultima isprava a canalului privat american: United States of Tara. Pilotul a fost difuzat aseara, si s-a ridicat pe deplin la inaltimea asteptarilor impuse de cei implicati in proiect: Steven Spielberg ca producator executiv, Diablo Cody (fosta-stripteuza-devenita-scenarista ce a scris Juno) ca creatoare a povestii, si, mai ales, Toni Collette, geniala in rolul mamei cu multiple personalitati.
Episodul nu e chiar usor de tolerat pentru unii, e mai putin amuzant decit m-as fi asteptat, dar este un prim pas necesar pentru ceea ce va urma (chiar am citit mai multe cronici care spun ca, de la episodul urmator, totul se stabilizeaza si devine mult mai natural). In rest, serialul pare la fel ca celelalte capodopere Showtime (precum Weeds, Dexter sau Californication), adica original, inteligent si controversat, Showtime fiind printre putinele canale americane (HBO fiind celalalt exemplu important) ce isi permite sa impinga limitele si sa nu fie nevoiti sa renunte la momentele obscene, vulgare sau violente, precum canalele publice.
The end of the beginning of the end
Multe, multe filme. Multe seriale. Muzica rock. Si ginduri anapoda. Fara vreo regula, ordine sau vreun rost anume. Nu vroiam neaparat blog, dar nu stica sa il am. Nu fac promisiuni, dar nici nu zic ca e inutil. Pentru ca nu e. Daca ar fi fost, v-as fi spus asta. Si m-as fi oprit aici.
Anyway, pina se organizeaza lucrurile, aruncati un ochi pe www.cinefan.ro. Si uitati-va la filme. Recomandarea zilei: Once. Mai multe, data viitoare.
Cristane's Blog 